După ce pleci începi să fii apreciat, până atunci criticat sau ignorat.
Doar după ce pleci, ideile tale sunt înțelese și se încearcă implementarea lor.
Doar după ce pleci și nu îți mai pasă, la mulți începe să le pese de ce oare ai plecat.
Doar după ce pleci... Fizic sau moral.
Și atunci apare întrebarea: oare atunci când auzeai că cineva a primit un premiu post mortem, sau că un scriitor a trăit în mizerie și doar după ce a murit opera sa a fost apreciată și proslăvită și a adus bani nu știu cui acolo din familia lui, nu ți se părea asta extrem de absurd și incorect?
Mie mi se pare.
Evident nu e nimic mai frumos decât o veșnicie dăruită operelor/gândurilor acelor oameni, dar dacă revin la omenesc și prea omenesc, nu cred că îți va păsa de cineva căruia îi este dor de tine dacă a săpat șanțuri adânci și întunecate între voi cât erați în contact.
Și oare nu e mai simplu să fii treaz și să apreciezi ce ai?
Pentru că va sosi un moment când vei fi cel care pleacă..și vei aștepta, un om, un singur om te facă să vrei să rămâi...și de obicei acel om va fi prea ocupat sau va fi prea departe moral de maratonurile tale interioare.
Și asta, ca un punct.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu