a 3-a zi din anul 2 de la universitate

3 septembrie...
a trecut în sfârşit stresul legat de prima zi din luna septembrie...
păcat că aşa o lună frumoasă ca septembrie începe stereotipizată urât pentru că e prima zi de studii...
Am îmbătrânit..asta pot zice cu siguranţă acum. Credeam că începutul noului an mă va entuziasma măcar puţin, însă nu a fost aşa..şi chiar viceversa- două zile la rând am adormit nuumai cu "Novopasit" :(
Nu ştiu cât de bine sunt pregătită moral pentru ceea ce numim noi "an de studii"..dar cu siguranţă pot zice că am o dorinţă care dacă ar fi s+o măsurăm în grade Celsius s-ar duce în minus...şi ar fi nevoie de grade mai ceva ca Kelvin:)
Dar să vedem ce va fi mâine..poate mă trezesc cu totul alta!!Ha-ha-ha..absurd dar vreau să cred!:)

Eu şi AIESEC (best moments)

zilele astea ma completat o aplicare în care trebuia să scriu despre momentele mele cele mai bune in AIESEC...şi nu ştiu de ce iată ce am scris...nu ştiu pentru că inconştient de astea mi-am adus aminte..chiar dacă eu consideram că altceva a fost într-adevăr marcant pentru mine...
Straniu..dar iată :)
9.00 dimineaţa...Prima zi de interviuri din prima mea experienţă în AIESEC....aştept cu nerăbdare acele persoane care trebuie să vină să treacă interviul aşa cum şi eu cu jumatate de an în urmă am facut. Inima bate bum-bum-bum...ritm alert. Oare cum sunt acele persoane care vor veni la interviu?La fel de entuziasmate ca şi mine? Asta vreau...Apare o fată şi mă întreabă dacă ştiu unde e sediul AIESEC. Au trecut ceva momente până când i-am răspuns..pentru că în acel moment mi-am amintit de tot ce am avut eu până atunci în AIESEC, de la interviul pe care l-am trecut până la faza când deja eu intervievez şi am zâmbit.Sigur că ştiu unde e sediul AIESEC 

Gala de decernare a premiilor la o conferinţă AIESEC. După 2 zile în care am dormit căâte 3-4 ore pe noapte stau fericită pe scaun şi aştept înmânarea diplomelor. Sunt fericită pentru că toată atmosfera din jurul meu este una care te schimbă...toţi sunt fericiţi...şi eu sunt. Prezentatorul vorbeşte despre calităţi, competenţe...la mine în cap apar trainerii care aceste 2 zile ne-au fost alături şi au scos cel mai bun din noi. Iată persoanele care ar trebui să ia toţi acest premiu...şi când mă gândesc că sunt şi ei din AIESEC, iar cu ceva timp în urmă stateau şi ei pe un scaun feriţi de atmosferă ca şi mine. Am emoţii pentru că ştiu că poate chiar numele meu va fi rostit în lipa următoare...and the winner is....tadam...tadam...EU!!!Da! A fost rostit numele meu şi total pierdută ies în faţă şi chiar spun ceva destul de coerent. Prima mea diplomă în AIESEC. Prima mea conştientizare a faptului că eu nu voi mai putea fără AIESEC. Mă aşez pe scaun. Fericită. Aud iarăşi un nume. Acum sunt şi mai fericită, pentru că cel mai bun prieten al meu din AIESEC, persoana cu care ne-am împrietenit fără să observ asta, tot ia premiu.Prima mea conştientizare a faptului că în AIESEC mi-am făcut prieteni adevăraţi care sunt atât de importanţi pentru mine....O seară plină de descoperiri şi AIESEC.

La o şedinţă obişnuită care se face în fiecare săptămână în AIESEC trebuia să se întâmple un lucru neobişnuit pentru mine, trebuia să-mi prezint echipa cu care voi lucra asupra unui proiect foarte super(de fapt ca şi toate din AIESEC) timp de 8 luni.Erau 5 persoane pe care îi ştiam foarte puţin..iar atunci când făceam prezentările îmi doream atât de mult ca atunci când voi face prezentările la sfârşit de proiect să spun cu cea mai mare sinceritate că suntem prieteni adevăraţi şi nu vom fi uniţi numai pentru proiect şi AIESEC, dar pe parcursul a tot ce se va întâmpla în viitor. Acum..când până la sfârşitul proiectului nu mai e mult, deja pot spune asta cu cea mai mare mândrie: acei 5 omuleţi timizi care au ieşit în faţă în acea zi ocupă un loc deosebit în viaţa mea şi proiectul este cel care ne-a unit...AIESEC este cel care ne-a unit!

ador floarea-soarelui...

Ieri pentru o zi întreagă nu am fost aici...şi sunt aşa de fericită...am fost departe(relativ dar oricum) de Chişinău şi asta m-a făcut fericită pentru câteva ore..
Este atât de surprinzător să simţi că eşti fericit...
Să simţi că nimic acum nu va putea distruge starea asta de extaz în care eşti...
A fost uimitor!
De la ce a venit fericirea mea...păi..de la sunflowers!!!
Era în drum spre Bălţi, căci "departele " despre care vorbeam era Bălţi..şi pe drum am văzut CEVA! Am văzut câmpii întregi de floarea-soarelui! Culoarea galbenă..cu verdele ierbii şi cu albastrul cerului!!Aşa culoare nu am mai văzut şi nu am mai trait-o aşa intens!!
Acea ora şi jumate a fost o continuă beatitudine!
Nu-mi imaginam că ceva atât de simplu...atât de simplu e atât de deosebit şi uimitor!
...Păcat ca azi nu am putut să mai văd acea câmpie..păcat că azi iar m-am trezit de la "trebuie" şi nu de la "vreau"...
Păcat că nu am făcut poze..dar oricum nu ar fi fost acelaşi lucru...Dar totul a rămas înscris undeva mult mai adânc..şi pentru forever! În mintea mea...

trece si asta...

De fapt cred că nu-i totu aşa rău...
Nu ştiu de unde se ia abundenţa asta de pesimism in my head...
Trebuie de gândit pozitiv...
...ha-ha..chiar trebuie!!
Şi ce dacă nu totu-i aşa cum planificasem...
Şi ce dacă oamenii apropiaţi nu prea înţeleg ce fac eu şi ce vreau eu...
Şi ce dacă prietenii nu sunt de fapt prieteni...
Toate astea sunt foarte relative...
Căci în fine viaţa e frumoasă şi merită...sau?
....la asta mă voi gândi mâine!:)

my fave poem..

"Doctore, simt ceva mortalAici, în regiunea fiinţei mele
Ma dor toate organele,
Ziua mă doare soarele
Iar noaptea luna şi stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă
Cu o senzaţie de iarnă.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urât şi am iubit, am învaţat să citesc
Şi chiar am citit nişte cărţi
Am vorbit cu oamenii şi m-am gandit,
Am fost bun şi-am fost frumos…

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani.
Cred că m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Când m-am nascut."

Marin Sorescu- "Boala"

...îmi place la nebunie această poezie..pentru că ma simt bolnavă tot mai des şi mai des...

si iata ca sunt aici...

iata azi iar m-am trezit mai tarziu decat as fi vrut...
am privit soarele mai tarziu decat planificasem...
am vorbit cu mama mai tarziu decat as fi vrut...
am si trait mai tarziu decat planificasem...
Cat de mult urasc diminetile tarzii..dar nu am suficienta dorinta pentru a le evita...