Aşteptări

Aşteptările determină atitudinea.
Atitudinea determină comportamentul.
Comportamentul atrage feedback-ul.
Feedback-ul determină aşteptările.
....şi iar de la început.

Este complicat să fii mulţumit/fericit atunci când ai aşteptări foarte mari faţă de cineva(inclusiv sine) sau ceva.
Este complicat să ai aşteptări puţine sau deloc.

Atunci când prea des aşteptările>realitatea, intervine frustrarea/dezamăgirea, iar ulterior şi atitudinea negativă/neîncrezătoare/reţinută, etc.

Atitudinea determină comportamentul.
Comportamentul este cartea de vizită/imaginea a fiecăruia.

Pentru un comportament/atitudine pozitivă e nevoie de aşteptări mici sau inexistente.

Întrebarea este: Cum facem asta?


PS: câte ceva despre aşteptări


Vise

Fiecare din noi are vise.
Ele ne hrănesc motivarea şi entuzismul de a face anumite lucruri.

Uneori visele sunt mici sau mari, în dependenţă de oameni..mici sau mari.
Uneori avem vise grandioase. Uneori stupide. Uneori stupid de grandioase...astea îmi plac cel mai mult. :)
Uneori visele ne dau fiori reci, iar pentru mine asta e indicatorul unui vis puternic intersectat cu o conştientizare a realităţii.

Tot mai des am fiori de la visele mele...

Dar tu?


Nimic nu e

Citeam asta şi mi-am adus aminte de asta...şi încă mi-am adus aminte de 6 ani de noi.


Sentimente. Totul se construieşte pe ele.
Ieri, azi, maine şi încă peste multe multe de azi şi de mâine.
Ele fac diferenţa între a exista şi a trăi.

Dar oare este corect cineva să aleagă/vrea să le ignore/evite?
E decizia fiecăruia, atît timp cât acel cineva e capabil să le controleze sau cel puţin să-şi autosugereze acest lucru.
E decizia fiecăruia atât timp cât după aceasta nu va exista un "Chiar dacă.." sau poate e chiar bine că va exista.De obicei existenţa acestuia se revarsă în alte domenii şi devine la fel de rodnic ca şi sentimentul în sine.

"Dacă dragoste nu e, nimic nu e..."zicea Petrini.

Atunci nimic nu e.
Şi e foarte bine. Nu poate Totul să aparţină la toţi mereu.
Şi poate toţi nici nu-l merită.

Artist şi filozof

Океан Ельзи- trupă existentă de 18 ani, care cu fiecare album uimeşte plăcut.
Solistul care e şi compozitorul pieselor, Святослав Вакарчук, diplomă de fizician şi economie internaţională, persoană inteligentă şi pasionată de ceea ce face.

Acest interviu m-a convins încă o dată că totuşi există şi muzicieni care merită ascultaţi nu doar pentru melodie sau cuvintele pieselor, dar pentru ceea ce sunt/gândesc ei.

Câteva frânturi de interviu:

"Succesul e determinat de
- dorinţa de a te autodepăşi...
- dorinţa de a face ceva important...
- dorinţa de a crea...
- nemulţumirea de sine...
                                                    şi nicidecum de dorinţa de a plăcea sau a fi popular"

O admiră pe Adele şi muzica acesteia..
Consideră dentitatea şi integritatea critică pentru pesonaliatea oricui..


Şi multe alte idei bune şi foarte bune.
Îmi place să ascult oameni inteligenţi. Îmi place muzica inteligentă, ce are o existenţă aparte în spatele textelor şi melodiilor pieselor.

 De asta de 6 ani îmi place Океан Ельзи.
 De asta pot asculta arta lor oricând, oriunde, în orice stare aş fi.
 Artă şi filozofie.

Tulburări de personalitate


Deseori îmi plac/îi ador pe oamenii care mă înconjoară.

Uneori încerc să şi-i definesc.
Cel mai des îmi place să găsesc fiecărei persoane din anturajul meu un personaj din operele lecturate, trasând liniile de congruenţă şi incongruenţă. Astfel mulţi dintre prieteni/cunoscuţi, sunt deja un personaj de carte, cu care se aseamănă cel mai mult...până la momentul când citesc ceva nou şi găsesc pe cineva mai potrivit, sau descopăr ceva nou în persoana propriu-zisă.

În ultimul timp am citit cărţi cu personaje complicat de complexe şi pline de tulburări de personalitate.
Una din părţile bune e că am găsit explicaţia unor personaje din viaţa mea care îmi trezeau multe semne de întrebare.

Un exemplu ar fi personajele cu tulburare obsesiv-compulsivă mixată cu narcisism şi histrionie.(mai multe aici)

Mică explicaţie:

Tulburare de personalitate narcisica (cred că sunt mai buni, mai speciali decât alţii): fantezii despre putere, succes şi atractivitate, exagerarea realizarilor şi talentelor personale, aşteaptă laudă şi admiraţia celorlalţi, nerecunoaşterea emoţiilor şi sentimentelor celorlalte persoane.

Tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă: preocupare pentru oridine şi norme, extrem de perfecţionist, dorinţa de a controla situaţii, incapacitatea de a se debarasa de obiecte stricate sau fără valoare, inflexibilitate.


Tulburare de personalitate histrionică: doreşte să fie în centrul atenţiei, comportament excesiv de emoţional, stare de spirit instabila, preocupare excesivă pentru aspectul fizic, sensibilitate extremă la aprobarea altora.

Privite din diferite perspective-au farmecul lor,  dar îmi place să văd manifestările doar în cărţi...

Ţentr de sărbători

Mereu am crezut că sunt oarecum avantajată de faptul că locuiesc în centru.

Şi sunt..numai că aceste avantaje dispar atunci cînd toată lumea se adună să sărbătorească în Ţentr.

Ce presupune asta:
- oameni beţi (de ce să nu se îmbete când capeţ ce sărbătoare e în centru, indiferent dacă sunt un mucos de 14-15 ani sau un paţan de 25-26 ani)
- murdărie (evident că e mai uşor să arunci undeva pe jos sticla de la bere, sau pachetul de ţigări, tu je eşti de la Ciocana, sau Botanica, sau Sculeanca şi aici vii ca la curort unde lumea va strânge după tine)
- ţipete de manifestare a masculinităţii/feminităţii (am impresia că se întrec la ţipat)
- vocabular care mai mult seamănă cu o altă limbă de înjurături decît cu orice limbă pe care o cunosc sau recunosc(fiecare cu jargonul său şi evident, întreceri în cine e mai bun, recită cu expresivitate şi cu un body language adecvat pentru un om beat)
- sex (dacă vânătoarea a fos reuşită de ce nu? ce dacă eşti beat? ce dacă ea e beată? e sărbătoare şi tăt se poate)
- droguri (ce dacă dimineaţa, copii jucându-se în nisip vor da de injecţiile tale? ce dacă, câinele ieşind dimineaţa va găsi pe coridor la fel injecţii din astea?)

Şi toate astea pe sub ferestre, în momentele în care în final ai şi tu ceva ore libere să mai reflectezi/citeşti/priveşti film sau PUR ŞI SIMPLU, să stai şi să te uiţi în pod în linişte.

Şi toate astea doar pentru că e sărbătoare în Ţentr, e sărbătoare, cu siguranţă nici nu ştie ce sărbătoreşte, dar e sărbătoare şi tot se poate!

O sărbătoare frumoasă pe mâine, sper că va fi frig şi lumea va petrece frumos acasă, în compania prietenilor, familiei, şi nu se va îndobitoci venind aici.

Negare

Fazele prin care trece orice om atunci când are o durere/pierdere:

  • negare
  • furie
  • teama/vinovăție
  • depresie/tristețe
  • acceptare
Dureri pot fi diferite, începând cu dispariția unor lucruri care îți plăceau(în acest caz fazele trec foarte repede- iar durerile sunt de fapt destul de superficiale), până la pierderea morală/fizică a unor persoane dragi, situații șoc, etc.

Și atunci se începe colindatul acestor faze.

Dar ce se întâmplă atunci când ești deja într-o fază și se întâmplă ceva iar?
Pot să se întâmple două lucruri:

varianta optimistă:
primul șoc trece rapid la faza de acceptare și în interior rămâne al doilea la faza inițială
varianta pesimistă:
șocul de la faza incipientă aduce pierderea trecută la fel la faza incipientă

Și toate aceste lucruri sunt absolut normale, chiar dacă aduc cu sine puțină nebunie.

Iar aici putin umor la tema.