Paşi şi suflet

Am mers prin trecut.
Tot Chişinăul de ceva timp e doar o carte cu imagini de acolo...

Am simţit furie, căldură, neînţeles, linişte şi nelinişte...mi-am simţit sufletul.
Suflet ce adoarme de fiecare dată când nu îşi dă foc propriilor răni.

Aş prefera să-l pot scoate şi pune pe raft.
Să-l privesc, să ştiu că e acolo dar să nu il mai folosesc.
Să uit şi să mă uit pentru mereu.