Visăm

E frumos şi foarte viu să visezi.
Şi util.

Era un timp când renunţasem să cred în vise, bazându-mă doar pe planurile şi forţele proprii.
Dar există o istorie..la care revin mereu.

"Aлые паруса" de Александр Грин.
Rezumat foarte rezumat:

- Ассоль este o biată fată lipsită de multe însă la un moment i se prezice că se va îndrăgosti şi va trăi fericită cu cineva care va veni după ea pe o corabie cu pânze roşii (aлые )
- evident toţi îşi bat joc de această prezicere şi tăria cu care Ассоль credea în ea..
- între timp o vede un băiat căreia ea i-a plăcut mult..şi el a făcut o corabie ca în visele ei..şi a venit după ea, şi evident ea s-a ăndrăgostit..căci ăsta era visul ei.. şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.


Găsit undeva această simplă descriere:
"She trusted in the miracles and dreams. Arthur Gray's rule was "if you can make a dream come true, do it!"

Visăm. 

Şi nu doar visele noastre.

Oameni din trecut

Pentru că oarecum îmi plac lucrurile structurate, chiar dacă nu apuc mereu să fac structuri, există totuşi una pe care o am fără să o fi gândit cumva deosebit, e cea legată de oameni, oameni apropiaţi, apropiaţi în trecut:

Oameni din trecut- mereu undeva prezenţi- ei sunt cei cu care am prietenit X ani în urmă, acum nu mai ţinem legătura strânsă din anumite motive, dar atunci când apucăm să vorbim cu ei, parcă timpul nici nu a trecut, şi tot aceleaşi sentimente frumoase ne leagă.E similar cu atmosfera de sărbători- mereu are aceleaşi nuanţe frumoase în interior. Şi poţi la jumate de noapte, după un an de tăcere, să scrii, să ceri un sfat sau pur şi simplu să spui un gând. şi ştii că ţi se va răspunde şi vei fi înţeles.


Oameni din trecut- pe care îi urmărim, dar nu am vrea să ne intersectăm- sunt cei care au fost o parte frumoasă din viaţa noastră, dar de care avem legate anumite lucruri pe care evităm să ni le amintim.Cu ei avem ancorate amintiri pe care încă nu le-am lăsat în trecut, fie această o ceartă mai dură, un sentiment neîmpărtăşit, o discuţie monosilabică...Dar în acelaşi timp suntem sau am fost prea similari, sau ne-a fost prea bine împreună ca să putem să îi excludem de tot din viaţa noastră, de aceea ei umblă ca nişte umbre ici colo prin prezentul nostru.

Oameni din trecut- pe care îi ţinem mereu undeva pe alături - cei care ne sunt alături şi acum, şi vrem să ne fie alături şi într-un viitor, sunt de facto prietenii noştri conştienţi


Oamenii din trecut- pe care nu îi acceptăm nici ca trecut, prezent sau viitor- cei pe care încercăm să uităm şi reuşim după un efort, cei care ne-au produs daune morale, cei care au venit sau au plecat într-un moment în care aceasta era cel mai neinspirat lucru, cei care au intrat din greşeală în moment din viaţa ta, dar au plecat cu intenţie. Sunt cei pe care nu îi mai ţinem minte sau de care ne amintim doar pentru a ne aminti că nu trebuie să ne amintim.

Toate categoriile se extind pe seama prezentului, dar e bine ca ultima să fie cea mai mică.

Simplu.

Simplexity

Îmi plac lucrurile simple.
Probabil pentru că de obicei sunt cea care mă pierd în complexităţi inutile.

Simplexitatea e un echilibru.Este compromisul de aur.

Îmi plac oamenii simpli.
Îmi plac relaţiile simple.
Îmi plac cuvintele simple.
Îmi plac serile simple.
Îmi plac privirile simple.
Îmi plac sentimentele simple.

În sumă am ceva complex. Dar e simplu.

Mai mult despre Simplexity aici.

Paşi şi suflet

Am mers prin trecut.
Tot Chişinăul de ceva timp e doar o carte cu imagini de acolo...

Am simţit furie, căldură, neînţeles, linişte şi nelinişte...mi-am simţit sufletul.
Suflet ce adoarme de fiecare dată când nu îşi dă foc propriilor răni.

Aş prefera să-l pot scoate şi pune pe raft.
Să-l privesc, să ştiu că e acolo dar să nu il mai folosesc.
Să uit şi să mă uit pentru mereu.

Un an 2011

Un an pentru că sper să mai am şansa, poate într-un univers paralel, să îl mai trăiesc o dată...scoţând din el câte ceva ca el să fie aproape perfect.

Momente plăcute care au scuturat fiecare celulă şi gând al meu şi momente neplăcute care au făcut acelaşi lucru, s-au succedat unul după altul.

Oameni care erau în viaţa mea de o viaţă de şcolar, şi care credeam că vor fi cel puţin pentru un mereu alături - au plecat..
Oameni care raţional şi logic nu ar putea face parte nici dintr-un episod al vieţii mele, s-au instalat pe un timp sau pe mai mult.

Finalul unei istorii frumoase de MC...

şi continuarea în MC, ca preşedinte AIESEC Moldova...

un Mexic şi o Kenie: 2 părţi ale lumii, care fiecare în parte mi-a dat cîte un ceva deosebit.

Aşteptat şi atît de aşteptat: AIESEC Cahul :)

şi aceasta:

Surprize cu carul..şi dezamăgiri la fel.

Probleme şi rezolvări.

Mult prea mulţi medici şi medicamente...

Un Lvov, 5 Kievuri...6 Odesse.O Balabanovka. :)))

O Moldovă colindată pe orizontale şi verticale.

Un nod mistic.

...şi un Knopik pe care l-am visat toţi anii mei conştienţi până acum.
 Boţ de energie pozitivă...









Conştietizarea unui singur trecut încă prezent.
Un blog reînviat.
Mulţi omuleţi la care ţin nebunesco-prosteşte. Şi ei tot aşa.:)
Un Nietzsche diferit.

Totul presărat cu mare şi ocean. Discuţii interioare diferite de fiecare dată când eram în preajma lor.

Şi o piesă care încă câteva eternităţi îmi va aminti de 2011.

Un an 2011.