Straniu..dar iată :)
9.00 dimineaţa...Prima zi de interviuri din prima mea experienţă în AIESEC....aştept cu nerăbdare acele persoane care trebuie să vină să treacă interviul aşa cum şi eu cu jumatate de an în urmă am facut. Inima bate bum-bum-bum...ritm alert. Oare cum sunt acele persoane care vor veni la interviu?La fel de entuziasmate ca şi mine? Asta vreau...Apare o fată şi mă întreabă dacă ştiu unde e sediul AIESEC. Au trecut ceva momente până când i-am răspuns..pentru că în acel moment mi-am amintit de tot ce am avut eu până atunci în AIESEC, de la interviul pe care l-am trecut până la faza când deja eu intervievez şi am zâmbit.Sigur că ştiu unde e sediul AIESEC
Gala de decernare a premiilor la o conferinţă AIESEC. După 2 zile în care am dormit căâte 3-4 ore pe noapte stau fericită pe scaun şi aştept înmânarea diplomelor. Sunt fericită pentru că toată atmosfera din jurul meu este una care te schimbă...toţi sunt fericiţi...şi eu sunt. Prezentatorul vorbeşte despre calităţi, competenţe...la mine în cap apar trainerii care aceste 2 zile ne-au fost alături şi au scos cel mai bun din noi. Iată persoanele care ar trebui să ia toţi acest premiu...şi când mă gândesc că sunt şi ei din AIESEC, iar cu ceva timp în urmă stateau şi ei pe un scaun feriţi de atmosferă ca şi mine. Am emoţii pentru că ştiu că poate chiar numele meu va fi rostit în lipa următoare...and the winner is....tadam...tadam...EU!!!Da! A fost rostit numele meu şi total pierdută ies în faţă şi chiar spun ceva destul de coerent. Prima mea diplomă în AIESEC. Prima mea conştientizare a faptului că eu nu voi mai putea fără AIESEC. Mă aşez pe scaun. Fericită. Aud iarăşi un nume. Acum sunt şi mai fericită, pentru că cel mai bun prieten al meu din AIESEC, persoana cu care ne-am împrietenit fără să observ asta, tot ia premiu.Prima mea conştientizare a faptului că în AIESEC mi-am făcut prieteni adevăraţi care sunt atât de importanţi pentru mine....O seară plină de descoperiri şi AIESEC.
La o şedinţă obişnuită care se face în fiecare săptămână în AIESEC trebuia să se întâmple un lucru neobişnuit pentru mine, trebuia să-mi prezint echipa cu care voi lucra asupra unui proiect foarte super(de fapt ca şi toate din AIESEC) timp de 8 luni.Erau 5 persoane pe care îi ştiam foarte puţin..iar atunci când făceam prezentările îmi doream atât de mult ca atunci când voi face prezentările la sfârşit de proiect să spun cu cea mai mare sinceritate că suntem prieteni adevăraţi şi nu vom fi uniţi numai pentru proiect şi AIESEC, dar pe parcursul a tot ce se va întâmpla în viitor. Acum..când până la sfârşitul proiectului nu mai e mult, deja pot spune asta cu cea mai mare mândrie: acei 5 omuleţi timizi care au ieşit în faţă în acea zi ocupă un loc deosebit în viaţa mea şi proiectul este cel care ne-a unit...AIESEC este cel care ne-a unit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu