Umbrele superficiale


Am ieșit în grabă.
Aveam exact suficient timp pentru  ajunge unde m-am pornit.
Exact suficient timp în condiții meteorologice obișnuite și plăcute: fără ploaie, vânt sau orice altceva.

Am deschis ușa, ploua.
Am deschis umbrela.

Mergeam.
Pentru că atunci când plouă destul de puternic nu prea este interesant să caști gura prin părți, mergeam grăbită cu privirea adâncită undeva în mine.
M-am gândit ce invenție bună totuși e umbrela.

Am privit în jos: pantalonii uzi de la ploaia ce îi tot atingea.
Hmm...
M-am tras la buznarul din spate a ghiozdanului..ghiozdanul ud.
Hmmm...

Oare invenție bună e umbrela?
Cam superficial de bună.
Îți dă impresia că ești uscat când de fapt doar capul care și gândește că e uscat e uscat, tot restul, cum o fi norocul.

Multe lucruri avem similare umbrelei:
relații,
sentimente,
discuții,
gesturi,
oameni,
poze...etc etc etc etc...

parcă plăcute și frumoase și comode și potrivite, când de fapt sunt doar aparențe.
Superficialitate, iar la final de drum, când ești ud și murdar, înțelegi că au fost ca o bombă cu mecanism, ce face tic tac cât ești în mișcare, și explodează de îndată ce te oprești sau îți pare că ai ajuns...

Desigur dacă nu ai așa o "umbrelă".
care are și ea dezavantajele sale.


Nu-mi plac umbrelele.
Ție?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu