Individualism

Dacă aș continua tema de aici si anume cea de cât de greu e să fii bun, aș vrea să vorbesc de o tendință pe care o observ tot mai des.

Tot mai greu oamenilor le este greu să fie buni.
Sau cel puțin celor pe care îi observ eu.

Noi, cei care locuim pe teritoriul acestei țări și care am fost pe timpuri foarte orientați spre o gândire colectivă, din cauza principiilor politice în care am existat, suntem, ca indivizi și în majoritatea cazurilor, mai buni decât celelate popoare care au crescut cu o gândiră individualistă.
Așa cred eu.

Evident sunt excepții, peste tot și mereu.

Dar în timp, am impresia că am început să pierdem acest lucru.
Tot mai mult se trezește un individualism nesănătos, care nu ne este caracteristic dar care este unul atât de molipsitor..de genul:
- nu îi spun colegului despre o oportunitate pe care am găsit-o că vdrug îl selecetează pe el/ea și nu pe mine
- nu ajut un coleg/prieten sau mai degrabă pseudo prieten pentru că asta ar putea fi în detrimentul meu
- iar daca totuși mă hotărăsc să ajut o fac deja când nu mai e nevoie
- nu vorbesc prea mult despre oprtunitățile/succesele mele ca nu cumva nu știu ce să se întâmple
etc etc etc etc etc etc etc etc etc etc etc etc etc etcetc etc etc etc etc etc etcetc etc etc

Mi se pare stupid.
Mi se pare nesănătos.
Mi se pare demn doar de complexele și neajunsurile celor care acționează așa. 
Mi se pare ceva ce nu ar trebui să fie caracteristic tinerilor, căci până la urmă suntem un pumn de oameni care au mai rămas aici pentru a face o schimbare, și doar ajutându-te reciproc vom reuși.

Dar ne trezim singuri.