Hai, Moldova!

De ce este o inițiativă pentru TOȚI, mari și mici, și de ce eu merg:
- este o oportunitate să fac ceva cu rezultat imediat
- este datoria mea să fac o țară mai bună, iar totul începe de la lucruri mici
- vreau, pot, știu că trebuie și VREAU! :)

Iar aici mai este un set de motive.

Despre cărți

Iar între timp, în 2 zile am finisat de lecturat încă o carte de pe Kindle-ul meu:)    

AIESEC-eri despre voluntariat la Jurnal TV

Umbrele superficiale

Am ieșit în grabă.
Aveam exact suficient timp pentru  ajunge unde m-am pornit.
Exact suficient timp în condiții meteorologice obișnuite și plăcute: fără ploaie, vânt sau orice altceva.

Am deschis ușa, ploua.
Am deschis umbrela.

Mergeam.
Pentru că atunci când plouă destul de puternic nu prea este interesant să caști gura prin părți, mergeam grăbită cu privirea adâncită undeva în mine.
M-am gândit ce invenție bună totuși e umbrela.

Am privit în jos: pantalonii uzi de la ploaia ce îi tot atingea.
Hmm...
M-am tras la buznarul din spate a ghiozdanului..ghiozdanul ud.
Hmmm...

Oare invenție bună e umbrela?
Cam superficial de bună.
Îți dă impresia că ești uscat când de fapt doar capul care și gândește că e uscat e uscat, tot restul, cum o fi norocul.

Multe lucruri avem similare umbrelei:
relații,
sentimente,
discuții,
gesturi,
oameni,
poze...etc etc etc etc...

parcă plăcute și frumoase și comode și potrivite, când de fapt sunt doar aparențe.
Superficialitate, iar la final de drum, când ești ud și murdar, înțelegi că au fost ca o bombă cu mecanism, ce face tic tac cât ești în mișcare, și explodează de îndată ce te oprești sau îți pare că ai ajuns...

Desigur dacă nu ai așa o "umbrelă".
care are și ea dezavantajele sale.

Nu-mi plac umbrelele.
Ție?

Individualism

Dacă aș continua tema de aici si anume cea de cât de greu e să fii bun, aș vrea să vorbesc de o tendință pe care o observ tot mai des.

Tot mai greu oamenilor le este greu să fie buni.
Sau cel puțin celor pe care îi observ eu.

Noi, cei care locuim pe teritoriul acestei țări și care am fost pe timpuri foarte orientați spre o gândire colectivă, din cauza principiilor politice în care am existat, suntem, ca indivizi și în majoritatea cazurilor, mai buni decât celelate popoare care au crescut cu o gândiră individualistă.
Așa cred eu.

Evident sunt excepții, peste tot și mereu.

Dar în timp, am impresia că am început să pierdem acest lucru.
Tot mai mult se trezește un individualism nesănătos, care nu ne este caracteristic dar care este unul atât de molipsitor..de genul:
- nu îi spun colegului despre o oportunitate pe care am găsit-o că vdrug îl selecetează pe el/ea și nu pe mine
- nu ajut un coleg/prieten sau mai degrabă pseudo prieten pentru că asta ar putea fi în detrimentul meu
- iar daca totuși mă hotărăsc să ajut o fac deja când nu mai e nevoie
- nu vorbesc prea mult despre oprtunitățile/succesele mele ca nu cumva nu știu ce să se întâmple
etc etc etc etc etc etc etc etc etc etc etc etc etc etcetc etc etc etc etc etc etcetc etc etc

Mi se pare stupid.
Mi se pare nesănătos.
Mi se pare demn doar de complexele și neajunsurile celor care acționează așa. 
Mi se pare ceva ce nu ar trebui să fie caracteristic tinerilor, căci până la urmă suntem un pumn de oameni care au mai rămas aici pentru a face o schimbare, și doar ajutându-te reciproc vom reuși.

Dar ne trezim singuri.