Nimic nu e

Citeam asta şi mi-am adus aminte de asta...şi încă mi-am adus aminte de 6 ani de noi.


Sentimente. Totul se construieşte pe ele.
Ieri, azi, maine şi încă peste multe multe de azi şi de mâine.
Ele fac diferenţa între a exista şi a trăi.

Dar oare este corect cineva să aleagă/vrea să le ignore/evite?
E decizia fiecăruia, atît timp cât acel cineva e capabil să le controleze sau cel puţin să-şi autosugereze acest lucru.
E decizia fiecăruia atât timp cât după aceasta nu va exista un "Chiar dacă.." sau poate e chiar bine că va exista.De obicei existenţa acestuia se revarsă în alte domenii şi devine la fel de rodnic ca şi sentimentul în sine.

"Dacă dragoste nu e, nimic nu e..."zicea Petrini.

Atunci nimic nu e.
Şi e foarte bine. Nu poate Totul să aparţină la toţi mereu.
Şi poate toţi nici nu-l merită.