Autosugestii

Zi de zi ne autosugerăm.
Multe.
Uneori pozitive, alteori negative, şi cel mai des prea multe.

Toţi facem la fel.
Uneori autosugestiile noastre sunt legate de noi înşine.
Dar totuşi cel mai des ele au legătură cu oamenii din jur.

Desenăm în capul nostru posibile discuţii, posibile emoţii, posibile seri şi dimineţi, posibile veri şi primăveri, posibile culori şi ploi şi mări şi sori şi timp şi paradoxuri albe.

Şi totul e frumos, e molatic şi plăcut şi călduţ şi diferit şi exuberant şi viu şi stelar şi de toate.
Pentru că totul e doar în nişte gânduri care îşi potolesc setea prin cărţile adolescenţei pline de un iz frumos de viaţă vie sau poate din adâncurile unei adolescenţe trăite altfel.

Şi e jenant de sublim atunci când aşteptările noastre câte puţin devin realitate...
Şi e dezolanat atunci când îţi numeri fărâmiturile de autosugestii reflectate în oameni nepotriviţi sau poate în timp nepotrivit...

Dar oricare din aceste două scenarii, atât timp cât sunt conştiente, aduc satisfacţie.

Deci să fim conştienţi, conştienţi de tot şi fiecare lucru ce trece şi prinde rădăcini în capul nostru.