trece si asta...

De fapt cred că nu-i totu aşa rău...
Nu ştiu de unde se ia abundenţa asta de pesimism in my head...
Trebuie de gândit pozitiv...
...ha-ha..chiar trebuie!!
Şi ce dacă nu totu-i aşa cum planificasem...
Şi ce dacă oamenii apropiaţi nu prea înţeleg ce fac eu şi ce vreau eu...
Şi ce dacă prietenii nu sunt de fapt prieteni...
Toate astea sunt foarte relative...
Căci în fine viaţa e frumoasă şi merită...sau?
....la asta mă voi gândi mâine!:)

my fave poem..

"Doctore, simt ceva mortalAici, în regiunea fiinţei mele
Ma dor toate organele,
Ziua mă doare soarele
Iar noaptea luna şi stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă
Cu o senzaţie de iarnă.

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urât şi am iubit, am învaţat să citesc
Şi chiar am citit nişte cărţi
Am vorbit cu oamenii şi m-am gandit,
Am fost bun şi-am fost frumos…

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani.
Cred că m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Când m-am nascut."

Marin Sorescu- "Boala"

...îmi place la nebunie această poezie..pentru că ma simt bolnavă tot mai des şi mai des...

si iata ca sunt aici...

iata azi iar m-am trezit mai tarziu decat as fi vrut...
am privit soarele mai tarziu decat planificasem...
am vorbit cu mama mai tarziu decat as fi vrut...
am si trait mai tarziu decat planificasem...
Cat de mult urasc diminetile tarzii..dar nu am suficienta dorinta pentru a le evita...